Suntem datori față de mediul înconjurător și față de generațiile următoare să identificăm noi strategii prin care să protejăm planeta și resursele naturale ale acesteia. Trebuie să fim conștienți că resursele pământului sunt finite, nu infinite, că o societate bazată pe consum în măsură foarte mare și o lipsă preponderentă a responsabilității în ceea ce privește gestionarea deșeurilor va duce în final la epuizarea resurselor naturale și la dezechilibre naturale de proporții.
Și în țara noastră s-a conștientizat și se conștientizează din ce în ce mai mult că nu este suficient să ne axăm doar pe eliminarea deșeurilor pe care le producem în urma diverselor procese de producție (și nu numai), ci sunt necesare strategii coerente prin care sa minimizăm generarea deșeurilor, să le reciclăm, să le valorificăm și să le reutilizăm.
De pildă, deunăzi, unul dintre colaboratorii noștri, Cristi Mazilu, spunea: „îmi iubesc atât de mult copilul încât mă gândesc mult mai mult la viitorul lui decât la prezentul meu”. Conștientizăm tot mai mult prin astfel de atitudini că viitorul durabil este trendul.

În HG nr. 870 / 2013 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020 s-a definit așa numitul concept de ierarhie a deșeurilor, potrivit căruia măsurile de gestionare a deșeurilor sunt categorisite în funcție de impactul ce îl au asupra mediului pe termen lung.
Ierarhia deșeurilorAstfel se poate observa, în figura din stânga, că prevenirea producerii deșeurilor se afla în fruntea ierarhiei ceea ce înseamnă că este măsura cu prioritatea cea mai mare în strategia de gestionare a deșeurilor pentru că are impactul cel mai mic asupra mediului. Urmează apoi pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, valorificarea, iar la baza ierarhiei se află eliminarea deșeurilor prin depozitare. Această ultimă soluție este adoptată în cazul deșeurilor periculoase sau a reziduurilor rămase în urma incinerării. Deci, cu cât coborâm la baza ierarhiei cu atât masurile au un impact mai mare asupra mediului înconjurător.
În acest cadru vom descrie în linii mari procesul de valorificare energetică a deșeurilor care este o alternativă la valorificarea materială a acestora (reciclarea), concret pe obținerea de combustibil utilizat apoi pentru producerea de energie electrică, pentru fabricile de producție a cimentului.
RDF-ul (refuse derived fuel) este un combustibil obținut din deshidratarea și tocarea deșeurilor solide cu putere calorică mare.
Deșeurile care pot fi utilizate la producerea RDF-ului sunt următoarele:
– Deșeuri industriale – produse de industria prelucrătoare;
– Deșeuri comerciale – produse în urma activităților comerciale;
– Deșeuri industriale și comerciale;
– Deșeuri municipale solide – generate zilnic de gospodării, instituții și mică industrie.

În scopul producerii RDF-ului cu calități definite se cere un proces de prelucrare pe mai multe niveluri ce cuprinde următoarele etape:
1. Tocarea primară a deșeurilor nesortate – de exemplu cu tocătorul Jupiter Lindner.
2. Separarea materialelor străine – prin procesele de sortare granulo-metrică, separarea magnetică pentru eliminarea metalelor, separarea cu aer pentru eliminarea particulelor grele, sortarea optică pentru eliminarea PVC-ului.
3. Tocarea secundară, tocarea finală a materialului pre-tocat – cu tocătorul Komet și tocătorul Power Komet.
4. Finalizarea – obținerea rezultatului: RDF-ul cu dimensiuni și calități diferite în funcție de destinația acestuia.

Putem concluziona că procesul producerii de combustibil este unul foarte complex, însă cu efecte benefice asupra mediului înconjurător, pe termen mediu și lung.